Relaţia dintre jurnalismul online şi PR-ul online

O altă temă despre care am “ales” să scriu este cea legată de relaţia dintre jurnalismul online şi relaţiile publice online. Pentru a arăta asemănările şi deosebirile dintre aceste două domenii, consider că este necesar să încep prin a prezenta definiţiile fiecăruia.

Am găsit definiţii pentru ambele domenii, astfel jurnalismul online este prezentat ca “jurnalismul care are ca mediu de difuzare un mediu online. Jurnalismul online înseamnă, de asemenea, un mod diferit de tratare a informației și un mod diferit de organizare a conținutului. Structura nonlineară, link-urile, elementele care stimulează interactivitatea sunt câteva dintre atributele principale care disting media online de alte tipuri de jurnalism”. Pe scurt, jurnalismul online se referă la ştirile online. De cealaltă parte, relaţiile publice online se referă la “maximizarea menţiunilor favorabile referitoare la propria companie, brand, produse sau website pe alte siteuri”.

Acum că am definit cele două domenii putem spune că, deşi există asemănări şi deosebiri între jurnalismul online şi relaţiile publice online, ele se află într-o strânsă legătură. Asemănările ar fi acelea că ambele domenii folosesc mediul online şi că fac parte din comunicarea de masă. La deosebiri există faptul că jurnalistul este obiectiv şi pune accent pe ştire, în timp ce PR-istul este subiectiv şi pune în prim plan interesele clienţilor.

Legătura între cele două constă în faptul că PR-iştii sunt cei care oferă informaţii jurnaliştilor (de exemplu la conferinţe de presă) şi astfel cele două domenii depind unul de celălalt. Ştirile pe care le oferă PR-iştii trebuie să fie concrete şi complete, deseori ele sunt subiective, iar munca jurnaliştilor este accea de a tranforma o ştire subiectivă într-una obiectivă.

images

 

Relaţia dintre jurnalişti şi PR-işti este una esenţială pentru viitorul societăţii, în sensul că jurnalismul reprezintă media tradiţională iar PR-ul reprezintă new media, fiind practic o colaborare între un domeniu existent demult şi unul în curs de dezvoltare. Pentru informaţii adiţionale puteţi consulta un alt blog de relaţii publice online, în care este prezentată, de asemenea, relaţia dintre cele două domenii.

Nu îţi abandona copilul, creşte-l!

Tema abandonului copiilor este tema pe care mi-am ales-o pentru lucrarea de licenţă. De ce mi-am ales această temă? Deşi ţine mai mult de sociologie sau de asistenţă socială, şi mai puţin de relaţii publice, dintotdeauna m-au interesat subiectele sensibile şi, într-o oarecare măsură, tabu. Fie că vorbim de violenţa domestică, traficul de fiinţe umane, prostituţia, etc., putem spune că acestea sunt subiecte despre care, la ora actuală, se discută mai greu, din cauza încărcăturii emoţionale pe care o oferă. Ele există, totuşi, atât în România, cât şi în alte ţări (una din aceste ţări este Republica Moldova). Am ales să îmi elaborez lucrarea de licenţă pe tema privind abandonul copiilor, şi nu pe altă temă, pentru că în acest sens s-ar mai putea face anumite schimbări sau s-ar putea trage semnale de alarmă.

copiiabandonati-1311519319

 

Vorbim de copii care se nasc în anumite familii fără a avea vreo vină şi fără a avea posibilitatea de a alege acest lucru, copii pentru care dragostea familială înseamnă mult mai mult decât o felie de salam oferită în plus de către o instituţie. Mă refer aici la situaţiile în care copiii au fost abandonaţi din cauza lipsurilor materiale. Desigur, cauzele sunt multiple, dar nu întotdeauna justificabile.

Dacă încercăm să înţelegem acest fenomen, al cărui număr este la fel de mare în comparaţie cu anii trecuţi, sau chiar mai mare (cu toate că, după ’89, avortul a fost liberalizat şi, în prezent, există acces liber la contraceptive), sunt şi situaţii în care instituţionalizarea reprezintă singura soluţie. Ele sunt numite situaţii de urgenţă şi se referă la cazurile în care părinţii sunt decedaţi sau suferă de diverse boli care nu le permit să aibă grijă de copil, situaţii în care rudele sunt inexistente, ş.a.m.d.

Nu ştiu câţi oameni, la ora actuală, cunosc efectele pe care le are instituţionalizarea copiilor asupra acestora, şi, sinceră să fiu, înainte să mă informez în acest sens, nici eu nu ştiam mare lucru. Nu spun că acum le ştiu pe toate, dar îmi ofer dreptul de a avea o opinie în acest sens şi de a spune că sunt contra instituţionalizării copiilor. De la efectele asupra fizicului acestora (spre exemplu, deficienţe motrice) până la cele de ordin intelectual (înţelegere, învăţare), efectele asupra copiilor abandonaţi sunt multiple. Se mai regăsesc aici şi deficienţele afective, astfel un copil instituţionalizat poate prezenta neîncredere în sine şi în ceilalţi, interiorizare sau necomunicare. Puteţi găsi aici mai multe informaţii.

Sigur că spunând toate aceste lucruri nu va fi rezolvată situaţia şi că problema trebuie soluţionată de la rădăcină, mai exact trebuie să fie tras un semnal de alarmă asupra părinţilor care recurg la aceste modalităţi. Abandonând copilul, nu îi este asigurată o viaţă mai bună şi nici părintele nu este uşurat că a scăpat de o “povară”, exceptând cazurile în care nepăsarea este mai mare decât iubirea pentru copil.

copii abandonati

 

Sunt încă la începutul lucrării de licenţă şi îmi place tema pe care mi-am ales-o, deşi, de multe ori, descopăr lucruri triste…cu toate acestea, sunt şi multe lucruri noi pe care îmi face plăcere să le citesc. Nu sunt genul de om care să îi judece pe alţii pentru faptele lor, pentru că, la rândul meu nu îmi place să mi se întâmple acest lucru şi mai ales că nu mă aflu în situaţia lor, dar nu pot să înţeleg părinţii care îşi părăsesc copiii fără să privească înapoi.

Ce sunt relaţiile publice online?

Trebuie să recunosc că atunci când am aflat că vom fi nevoiţi să ne facem un blog în cadrul acestui seminar nu am fost cea mai încântată persoană de pe pământ, deşi nu înţeleg de ce, mai ales că, în primul rând, am mai avut blog în trecut (făcut de bunăvoie şi nesilită de nimeni), şi, în al doilea rând, îmi place să scriu şi, de multe ori, când e vorba de scris, mă desfăşor mult mai mult decât este cazul. Astfel, pentru mine, un blog reprezintă o modalitate bună de a ma întinde la “poveşti”. Acum pot spune că îmi place ideea de a avea blog şi probabil că îl voi păstra şi după ce se va încheia această materie. Din cauză că acest blog este un fel de proiect în cadrul unui seminar, temele abordate vor fi în mare parte legate de relaţiile publice online, dar nu numai, voi încerca să ies din acest tipar uneori, pentru a aborda mai multe categorii de subiecte. Voi începe cu un prim articol despre relaţiile publice online, denumire care se regăseşte şi în orar pentru această materie. Deci, ce sunt relaţiile publice online? Cu ce se mănâncă acest domeniu?

Picture-44

Relaţiile publice online se referă la comunicarea cu publicul ţintă, prin intermediul spaţiului virtual. Se pot folosi mai multe instrumente în acest sens, precum: forumurile de discuţii, chat-ul, iar, în cazul de faţă, blogul.

Dacă ne referim strict la blog ca instrument de comunicare cu publicul ţintă, putem spune că există mai mulţi paşi urmaţi în acest sens. După constituirea blogului, un blogger postează articole/ştiri pe diverse teme, pentru a atinge un număr cât mai mare de cititori. Comentariile (atât negative, cât şi cele pozitive), aprecierile din partea cititorilor, faptul că blogul este urmărit sunt lucruri care denotă faptul că cititorii sunt interesaţi de blogul respectiv.

Ştirile/articolele postate trebuie să fie interesante pentru a impresiona cititorul, ele trebuie să îl capteze începând cu titlul şi terminând cu încheierea. De asemenea, există mai multe modalităţi de promovare a blogului, printre cele mai cunoscute fiind: facebook, twitter, myspace.

Există mai multe facultăţi în România în cadrul cărora se studiază relaţiile publice online, iar de-a lungul vremii au fost date mai multe definiţii pentru relaţiile publice online, însă acest domeniu este înca unul greu de definit. Mai multe informaţii puteţi găsi aici sau aici.

Cea mai cunoscută definiţie rămâne, totuşi, cea oferită de către Institutul Britanic de Relaţii Publice, care spune astfel: ““Efortul planificat să influențeze opinia publica prin bună reputație și performanță responsabilă, bazat pe acte satisfăcătoare de comunicare bidirecțională”. La această definiţie putem să adăugăm şi termenul “online” pentru a face strictă referire la relaţiile publice online. Oricum, când ne gândim la relaţii publice sau la relaţii publice online, ne gândim strict la munca pe care o depun specialiştii care lucrează în acest domeniu.

slide2